Sakura Uta

Sakura no hana wa Itsu hiraku
Yama no osato ni Itsu hiraku
Sakura no hana wa Itsu niou
Warau nana no ko Asobu koro
Sakura no hana wa Itsu odoru
Utau nana no ko Nemuru koro
Sakura no hana wa Itsu kuchiru
Shinda nana no ko Noboru koro.

When will the sakura flowers bloom?
They bloom when they are in their mountain homes
When will the sakura flowers smell fragrant?
When the laughing seven-year-old child plays
When will the sakura flowers dance?
When the singing seven-year-old child sleeps
When will the sakura flowers wilt?
When the dead seven-year-old child ascends

Si ce daca?

Mda... Plang prea des, plang prea usor, plang din orice... Si ce daca? Sunt persoana care a plans la Ice Age 1, pentru ca mi se parea prea dramatica scena cand Sid povesteste cum familia lui l-a legat de copac in timp ce dormea, si a migrat fara el... Am plans si cand am iesit din sala de cinema, dupa ce am vazut Lord of the Rings: The return of the King, dar nu pentru ca m-a emotionat filmul ci pentru ca 3 ani am fost la cinema cu sora mea, si am asteptat fiecare parte a trilogiei, si in ziua respectiva mi-am dat seama ca nu mai aveam ce sa astept... Am plans la comedii stupide care ar fi trebuit sa ma amuze dar m-au facut sa-mi dea lacrimile... Chiar alaltaseara am plans cand s-a terminat un serial pe care il urmaream. Am plans la documentare despre animale, si de fiecare data blestemam pe cei care au chinuit vreodata vreo fiinta fara aparare si pe europenii increzuti care au reusit sa distruga zeci de traditii doar prin faptul ca au vrut sa introduca crestinismul in tarile respective... Plang des... Dar plang cu un scop... Altfel nu as avea cum sa ma descarc... Altfel as fi tot timpul deprimata si m-as invarti intr-un labirint intunecat... Plang si-mi curat sufletul si mintea... Plang pentru lucruri care merita, plang pentru lucruri care sunt nesimnificative dar pentru mine reprezinta ceva. Plang pentru mine... Si ce daca?

FLIGHT OF THE CONCORDS - I'M NOT CRYING

So, you’re leaving, aren’t you?

I knew it when you said just then when you told me you were leaving

That’s when I definitely knew

But if you’re trying to break my heart

Your plan is flawed from the start

You can’t break my heart, it’s liquid

It melted when I met you

And as you turn around to leaveDon’t’ turn back to me

Don’t turn around and see if I’m crying

I’m not crying

I’m not crying

It’s just been rainingon my face

And if you think you see some tear tracks down my cheeks

Please.

Pleasee, don’t tell my mates

I’m not crying

No, I’m not crying

And if I am crying

It’s not because of you

It’s because I’m thinking about a friend of mine who you don’t know who is dying

That’s right, dying

These aren’t tears of sadness because you’re leaving me

I’ve just been cutting onions

I’m making a lasagna

For one

Oh, I’m not crying

No

There’s just a little bit of dust in my eye

That’s from the path that you made when you said your goodbye

I’m not weeping because you won’t be here to hold my hand

For your information there’s an inflammation in my tear gland

I’m not upset because you left me this way

My eyes are just a little sweaty today

They’ve been looking around

They’re like searching for you

They’ve been looking for you

Even though I told them not to

These aren’t tears of sadness

They’re tears of joy

I’m just laughing

Ha ha ha-ha ha

I'm sitting at this table called love

Staring down at the irony of life

How come we’ve reached this fork in the road

And yet it cuts like a knife?

I’m not crying

I’m not crying

I’m not cry-y-y-y--y-y-y-y-ing

Ironic

E ironic cand mergi cu autobuzul la 10 noaptea, spre casa si te gandesti ca te-ai maturizat, si auzi brusc Bug Mafia, Dupa blocuri, melodie data de sofer la maxim... Ironia consta in faptul ca eu la 22 de ani cred ca sunt matura dar descopar oameni de 40-50 de ani care nu au trecut de anumite faze adolescentine.
E ironic faptul ca desi tu strigi din rasputeri "Eu am fost aici!!!" crezand ca urma ecoului tau va ramane imprimat pentru totdeauna in asfalt, in pamant, in copaci, in cladiri, in aer, dar de fapt nimeni nu o sa mai auda maine... Dar tu te chinui pentru cateva clipe sa iti asiguri continuitatea ta in istorie, dorindu-ti ca macar o frunza sa pastreze amprenta vocii tale, chiar daca la toamna, se ofileste, cade si putrezeste in pamant.
E ironic faptul ca te hotarasti sa nu-ti mai pese de nimeni si sa inveti ca cel mai importatnt esti Tu, dar imediat dupa, cineva te face sa suferi si iti dai seama ca nu ai sa treci niciodata de faptul ca iti pasa de toata lumea desi nimanui nu-i pasa de tine. E ironic ca, pentru a reusi sa te gandesti numai la tine si sa faci numai ce e bine pentru tine, trebuie sa te izolezi, sa devii un solitar... Asta da Ironie!
E ironic ca lasi timpul sa treaca, gandindu-te ca ai sa faci maine ceea ce poti face azi, amanand pana va fi prea tarziu si abia atunci realizezi ca nu o sa mai ai ocazia sa indeplinesti ceea ce ti-ai propus pentru ca nu traisti vesnic, nu esti nemuritor si timpul nu te asteapta pe tine sa-ti revii.

Suflet pereche

Toata lumea ma intreaba, chiar si la varsta asta, cum e sa am o sora geamana... Niciodata nu am stiut ce sa raspund. Pentru ca nu stiu cum e sa nu am o sora geamana. Ne-am nascut in acelasi timp, am crescut impreuna, ne-am maturizat impreuna, si nu pot sa imi imaginez toate etapele prin care am trecut pana acum, fara sa o am pe ea alaturi. Imi este imposibil sa-mi inchipui cum ar fi fost viata mea, daca m-as fi nascut singura. Probabil de un infinit de ori mai urata si fara nici un sens. Ea e o ancora care ma tine la suprafata pamantului si a realitatii, e un stalp de care ma sprijin atunci cand imi pierd echilibrul, e felinarul care ma ajuta sa ies din oceanul de depresii, e sufletul meu pereche. O dragoste infinita ma leaga de ea, o nevoie absoluta. Imi place sa cred ca atunci cand am fost concepute, ne-a fost dat un singur suflet, dar noi l-am impartit si ne-am ales partile de care aveam nevoie. Pentru ca acum, la 22 ani, imi dau seama ca toata viata noastra a fost o continua completare. Unde greseam eu, ea facea bine, unde cadeam eu, ea se ridica, unde ma pierdeam eu, ea ma gasea si invers. Toate bucuriile, supararile, gandurile, visele le-am impartit cu ea. E singura care ma cunoaste, uneori mai bine decat mine. E singura care vede prin mine dar totusi nu se sperie si nu da inapoi. Cand nu e de-acord cu mine, imi spune si cand fac ceva bun, ma lauda. Sunt dependenta de prezenta ei. S-a intamplat de multe ori sa nu avem ce sa ne zicem dar totusi ne simtem bine, tacand impreuna. E sufletul meu pereche.

Si cand ma gandesc...

Si cand ma gandesc ca nu am realizat nimic din ce mi-am propus in copilarie, nu mi-am indeplinit nici macar o dorinta, nu am atins nici un tel, de abia atunci ma intreb daca e posibil sa o iau de la capat. Anii trec, ma maturizez, cresc practic precum Praslea cel Voinic, fara sa-mi dau seama, fara sa-mi inchipui ca sunt ca restul oamenilor, ca am acelasi ritm, ca avansez in acelasi timp... Si atunci cand realizez, regret. Regret timpul pierdut aiurea, regret ca am tacut atunci cand trebuia sa fi spus ceva, regret ca daca as putea sa o iau de la capat, as face exact la fel. Si ma simt pierduta...

"Greselile tineretii sa nu le judeci niciodata" dar eu am ajuns sa le judec pe ale mele, chiar daca unele m-au facut sa ma simt bine, tot ma judec pentru inconstienta de care am dat dovada. Ma supara si increderea absoluta pe care am avut-o in oameni si pe care am pierdut-o undeva pe drum, venind incoace, spre prezent, si indreptandu-ma spre viitor. Ma supara senzatia ca am gresit de multe ori, si am ales alte cai fata de cele ce-mi erau menite. Si ma sufoc...

Dar sufocarea mea e formata din lipsa increderii in sine, frustrare, nervi, ganduri intunecate, pesimism si o anumita doza de realism. Dar nu pot sa ma schimb. Incerc dar nu ajung la nici un rezultat. In lumea mea, totul stagneaza, ramane la fel. Te nasti intr-un anumit fel, mori la fel. In lumea mea, te nasti prost, mori prost. In lumea mea, viata e ca un ciclu, si greselile se repeta la infinit.

Si am cautat! Si am cautat! Si nu mai pot... eu mor... murind respir, respir murind... Si caut! Si caut! Nu mai rezist... eu tac... tacand vorbesc, vorbesc tacand... Ciudat si intortochiat e drumul meu... ma ratacesc si mor...respir si tac... vorbesc... Ma pierd! Si fug!!!