Si ce daca?

Mda... Plang prea des, plang prea usor, plang din orice... Si ce daca? Sunt persoana care a plans la Ice Age 1, pentru ca mi se parea prea dramatica scena cand Sid povesteste cum familia lui l-a legat de copac in timp ce dormea, si a migrat fara el... Am plans si cand am iesit din sala de cinema, dupa ce am vazut Lord of the Rings: The return of the King, dar nu pentru ca m-a emotionat filmul ci pentru ca 3 ani am fost la cinema cu sora mea, si am asteptat fiecare parte a trilogiei, si in ziua respectiva mi-am dat seama ca nu mai aveam ce sa astept... Am plans la comedii stupide care ar fi trebuit sa ma amuze dar m-au facut sa-mi dea lacrimile... Chiar alaltaseara am plans cand s-a terminat un serial pe care il urmaream. Am plans la documentare despre animale, si de fiecare data blestemam pe cei care au chinuit vreodata vreo fiinta fara aparare si pe europenii increzuti care au reusit sa distruga zeci de traditii doar prin faptul ca au vrut sa introduca crestinismul in tarile respective... Plang des... Dar plang cu un scop... Altfel nu as avea cum sa ma descarc... Altfel as fi tot timpul deprimata si m-as invarti intr-un labirint intunecat... Plang si-mi curat sufletul si mintea... Plang pentru lucruri care merita, plang pentru lucruri care sunt nesimnificative dar pentru mine reprezinta ceva. Plang pentru mine... Si ce daca?